Glaucomul este un tip de neuropatie optică.
Glaucomul reprezintă cea de-a treia cauză de orbire în Franţa şi poate fi diagnosticat doar printr-o consultaţie la medicul oftalmolog. Acesta este o afecţiune a nervului optic adesea cauzată de o presiune intraoculară crescută datorată unei insuficienţe în eliminarea umorii apoase a ochiului. Există mai multe tipuri de glaucom, însă toate au anumite trăsături comune, printre care un nerv optic deteriorat, ceea ce duce la o pierdere ireversibilă a vederii.
Această afectare este vizibilă prin apariţia unei cavităţi la vârful nervului optic, percepută la nivelul fundului de ochi. Ţinerea sub control a presiunii intraoculare (PIO) este unul dintre principalele obiective ale tratamentului glaucomului. Ochii sunt umpluţi cu lichide ce menţin presiunea internă numită presiune intraoculară. Lichidul care umple partea anterioară a ochiului se numeşte umoare apoasă; aceasta hrăneşte diferitele structuri ale părţii anterioare a ochiului. Aşadar, acest lichid circulă prin camerele oculare şi este evacuat pe mai multe căi. Dacă, dintr-un motiv sau altul, aceste căi sunt obturate, chiar şi parţial, umoarea apoasă întâmpină rezistenţă, nu poate fi evacuată aşa cum trebuie şi se va produce o creştere a presiunii intraoculare. Tratamentul glaucomului se face, în principal, prin instilarea de picături oftalmice, mai rar cu laser şi în ultimă instanţă prin chirurgia glaucomului.
